|
Examenul medical. Examenul auditiv
|
|
|
Aparatul vestibular si analizatorii auditivi sunt in stransa legatura atat anatomic. Cat si functional. Acesta este chiar motivul pentru care tulburarile de echilibru apar in combinatie cu diversele tulburari ale functiei auditive.
|
|
|
|
|
|
|
Fig. 1
O audiograma normala
|
|
|
|
Exista o serie intreaga de teste pentru a depista tulburarile analizatorului auditiv.
Cel mai important test este asa-numitul audiometrie la prag tonal – sau simplu – audiometrie, examinarea pragului auditiv la diferite frecvente. Examinarea este efectuata intr-o cabina speciala sau intr-o camera izolata fonic. O pereche de telefoane intra-auriculare sau un set de casti sunt utilizate de catre un medic pentru a trimite sunete de diferite frecvente si intensitati pacientilor. Pacientii atunci indica medicului prin apasarea unui buton ca au auzit sunetul. Dupa aceea, examinarea continua pentru a transmite sunetul printr-un aparat numit vibrator osos, in locul setului de casti vibratorul este atasat pe frunte sau pe osul din spatele urechii (procesul mastoid - processus mastoideus).
Medicul inregistreaza rezultatele examinarii intr-o audiograma. Axa verticala a audiogramei corespunde cu frecventele de sunet, axa orizontala corespunde cu intensitatea sunetului in decibeli (Fig. 1). Examinarea nu prezinta contraindicatii si tine, in mod normal, de la 20 la 40 de minute.
Timpanometria este utilizata pentru a efectua o diagnosticare diferentiala a bolilor urechii medii; examinarea ofera o idee despre starea functionala a perechilor de nervi cranieni VII si VIII si a trunchiului cerebral. In timpul examinarii, un dop special este introdus in urechea pacientului, dopul este conectat la aparatul care masoara rezistenta. Cu aparatul, se formeaza o presiune pozitiva si negativa in meatul auditiv extern si mai departe, aparatul transmite diverse sunete. Durata – 10 pana la 20 de minute.
Testarea potentialului indus Acustic Cerebral
La o astfel de examinare, se inregistreaza replica creierului la stimulii auditivi.
|
|
Fig. 2
Acoustic Evoked Potentials of the Brain Stem
|
|
|
|
Ca stimul, se folosesc sunetele care trezesc reactii acustice; sunetele sunt transmise printr-un set de casti. Schimbarile in potentialul cerebral sunt inregistrate folosind electrozi speciali atasati la pielea capului pacientului, si transmise printr-un computer. Replica este compusa din valori cu maxim pozitiv identificate cu cifre romane in ordinea in care au aparut (Fig. 2).Aceste valori maxime de pe grafic reprezinta modul in care semnalele auditive sunt conduse in segmentul corespunzator la meatului auditiv. Sursele care genereaza valorile maxime de pe grafic sunt stabilite la ora actuala cu un mare nivel de probabilitate. Din cauza ca exista mai multe afectiuni ale creierului care modifica aceste potentiale, metoda permite localizarea acestor tulburari.
Examinarea dureaza de la 30 la 40 de minute.
Electrocohleografia este utilizata pentru a diagnostica Boala lui Ménière, si consta din inregistrarea replicilor electrice ale urechii medii (cohlea) la o stimulare acustica.
Dupa efectuarea ingrijirii igienice a meatului auditiv extern (indepartarea cearei), un electrod special este introdus in meatus. Stimulii sunt emisi catre ureche in timpul examinarii prin intermediul unui set de casti sau folosind capsule speciale introduse. Pentru restul, aceasta metoda reprezinta reminiscenta inregistrarii potentialelor induse acustice. Replica inregistrata permite emiterea unui rationament cu privire la faptul daca hidropizia endolimfatica este existenta si sa constate starea functionala a cohleei.
Examinarea dureaza 1 pana la 1 ½ ore.
|
