Examenul medical.  Teste vestibulare

Examinarea speciala permite sa se obtina informatii despre conditia functionala a sistemului vestibular, despre gradul de vatamare suferit si despre integrarea sa cu alte organe senzoriale care participa la mentinerea echilibrului. Inainte de test, nu se poate consuma deloc alcool si trebuie oprita utilizarea medicamentelor care afecteaza sistemul nervos central sau sistemul vestibular (in special medicamentele impotriva vertijului si kinetozei, cum ar bonina, dramina, medrina si scopolamina) si sedativele, antihistaminicele si tranchilizantele (diazepam, midazolam, fenazepam, clonazepam, elenium, fenobarbital, zirtec, zodac dimetrol, suprastin si altele).

Administrarea altor medicamente poate continua, totusi examinatorul care efectueaza testele ar trebui sa fie informat cu privire la aceasta.

O serie intreaga de teste si examinari trebuie efectuate – printre altele:

• Examinarea Nistagmus
  In timpul examinarii, se tine o evidenta a miscarilor spontane (involuntare) cu ochii inchisi, miscari cu ochii deschisi pe intuneric, si miscari cu ochii la intoarcerea capului spre dreapta sau spre stanga. Testul este folosit la diagnosticarea conditiilor patologice ale regiunilor vestibulare centrale sau periferice.

• Teste de Vedere.
  Aceste teste sunt efectuate cu scopul de a stabili gradul de integrare a functiilor vestibulare si vizuale. Capacitatile sistemului care controleaza vederea pacientului este examinat spre a se constata daca efectueaza corect diversele miscari (miscari constiente precise si rapide, mutari egale si continue, reflexe inconstiente). Aceste teste au menirea sa stabileasca conditiile patologice, in special acelea ale sistemului locomotor sau al altor regiuni ale sistemului nervos (Fig. 1).
• Testul Caloric.
  Acest test este efectuat prin umezirea succesiva a meatului auditiv cu apa rece si calda (uneori se foloseste aer cald si rece in loc de apa). Sunt examinate miscarile ochilor provocate de acesti stimuli (nystagmus). Pe baza unei analize a acestor rezultate, se pot trage concluzii despre conditia functionala a regiunilor centrale si periferice ale analizatorului vestibular.

Fig. 2 Scaunul care se roteste       Fig. 3 Scaunul utilizat pentru efectuarea testelor de pozitie       Fig. 4 Electronistagmografie       Fig. 5 Lentile folosite pentru videonistagmografie cu posibilitatea de vizualizare a ochiului in monitor       Fig. 6 Platforma dinamica pentru posturografie           Teste care implica Rotatii In timpul acestei examinari, se inregistreaza miscarile ochilor din timpul rotirii pacientului pe un scaun special. Testele au menirea de a stabili conditia functionala a aparatului vestibular din timpul diverselor acceleratiilor angulare (rotatii sinusoidale, efect de impuls) etc. (Fig. 2). Nistagmus de Pozitie sau de Situatie Acest test este utilizat pentru a stabili un nystagmus in timpul schimbarilor de pozitie a pacinetului examinat. Testul constituie o metoda de baza de diagnosticare pentu stabilirea vertijului paroxismic benign (Fig. 3). Metode de Inregistrare a Reactiilor Oculomotoare Electronistagmografia (ENG) este una dintre metodele fundamentale pentru majoritatea examinarilor vestibulare. Consta din realizarea unei inregistrari grafice a nystagmus-ului in timpul deviatiei de la axa laterala a ochiului (Fig. 5). Miscarea ochilor este inregistrata prin intermediul unui electrod care se ataseaza direct pe pielea pacientului (Fig. 4). Video-nistagmografia (VNG) este efectuata folosind ochelari speciali cu un sitem video miniatural incorporat cu o sursa infrarosie. Ochelarii inregistreaza miscarile orizontale, verticale si rotationale ale ochilor si capului pacientului la momentul examinarii. Deoarece nu necesita electrozi, aceasta metoda este de neinlocuit in cazurile unde nu se poate detecta nystagmus folosind nistagmografia electronica. Posturografie (Stabilografie) Aceasta metoda este folosita pentru stabilirea conditiei reflexelor vestibulare ale pacientilor. Examinarea este efectuata pe o platforma mobila (Fig. 6) care apare dupa un program stabilit (posturografie computerizata dinamica). Prin redistribuirea tonusului muscular, pacientul incearca sa isi mentina echilibrul. Testele au mai multe grade de dificultate. Aceasta metoda capaciteaza o persoana sa examineze integrarea sistemelor vizual, vestibular si muscular, cu scopul de a asigura functia de echilibru si de a efectua o reabilitare a pacientului prin niste programe speciale care iau in considerare caracteristicile individuale, caracterul si gradul de dezvoltare a bolii.