Ce este vertijul?
 
Structura urechii interne
 
Cum ne mentinem echilibrul?
 
Care este patologia?
 
Cauzele vertijului
 
Boala Meniere
 
Boli ale coloanei cervicale
 
Cauze centrale
 
Vertijul pozitional
 
Fistula perilimfatica
 
Nevrita vestibulara
 
Migrena
 
Kinetoza
 
Examenul medical
 
Primul consult medical
 
Teste vestibulare
 
Examenul auditiv
 
Alte examene
 
Tratament si reabilitare
 
Betaserc
 
Reabilitare vestibulara
 
Dieta
 
Unde gasim ajutor?
 
Cabinete
 
Intrebari pt. specialisti
 
Intrebari generale
 
Intrebari despre Betaserc
 
Vertijul pozitional
 
Dificultati de diagnostic
 
Osteocondrita cervicala
 
Referinte utile
 
Contact
     
  Cauzele vertijului.  Vertijul paroxistic pozitional benign

 

BPPV este un tip aparte de vertij cauzat de aparatul vestibular al urechii interioare. Frecventa aparitiei acestei boli este de aproximativ 17% din toate cazurile de vertij. Femeile sunt afectate mai des decat barbatii.

Care este cauza BPPV?

 

Fig 1. Pozitia otolitelor in cazul vertijului pozitional

Urechea interna contine doua feluri de receptori total diferiti intre ei – auditivi si vestibulari, care joaca un rol direct la mentinerea echilibrului. Partea vestibulara a urechii interne consta dintr-o vezicula circulara si una elipsoidala si trei canale semicirculare. Receptorii canalelor semicirculare sunt sensibile la acceleratia angulara. Receptorii veziculelor sunt sensibili la acceleratia liniara – ei constau din placute facute din gel de mucopolizaharida cu mici fibre incluse, si cristale mici de carbonat de calciu (de diametru de 0,5 pana la 30 µm) – otolitele. Ca rezultat al mai multor factori (raniri la cap, infectii ale urechii, imbatranirea etc.) receptorii veziculelor pot sa se degradeze, iar cristalele de carbonat de calciu (otolitele) pot sa descompuna receptorii. Mai tarziu, otolitele pot ajunge la lichidul care umple canalele semicirculare (Fig. 1). Intr-un astfel de caz, o schimbare a pozitiei capului va face sa se miste otolitele, ceea ce va cauza o hidromecanica normala a lichidelor din urechea interna si, ca urmare, va surveni o senzatie de vertij rotational.

Cum se manifesta Vertijul Pozitional?

 

Fig. 1. Lichidele urechii interne

Pacientii reclama in mod normal senzatii de vertij care apar atunci cand isi schimba pozitia capului sau a corpului, spre exemplu atunci cand se intind sau se rasucesc pe pat, sau atunci cand isi lasa capul pe spate. Pacientii stiu, de obicei, la ce pozitie a capului va aparea vertijul. Daca isi mentin capul in acea pozitie, de obicei vertijul inceteaza; daca isi misca incet capul, vertijul nici nu apare. In timpul unui episod scurt de vertij, pacientii pot sa experimenteze ameteli sau voma. Uneori, o senzatie de inconstanta si ameteala poate sa ramana pentru putin cateva ore.

Cum se stabileste diagnosticul?

O senzatie ca i se invarteste capul experimentata de pacient in timpul unei crize de vertij pozitional este insotita de miscari involuntare ale ochilor (nistagmus). Sarcina medicului este sa provoace o criza si sa isi dea intr-un fel seama daca apar acest miscari si sa le determine directia. Acesta se realizeaza folosind un echipament special (care este in mod clar mult mai precis si mai sigur), sau medicul va evalua miscarile ochilor (nistagmus) doar prin contact vizual la momentul la care apare senzatia de invartire a capului.

Cum se poate vindeca Vertijul Pozitional?

Figura 2. Efectuarea unui test de provocare (testul Hallpike)

Exista doua mari metode de tratament. In cazul primei se foloseste un set special de exercitii care au menirea de a adapta aparatul vestibular la conditia patologica. Totusi, aceasta metoda de tratament poate dura cateva saptamani sau luni, si nu rezolva problemele care cauzeaza boala.

In cazul celei de-a doua metode, se folosesc miscari pozitionale terapeutice (manevre). Esentialul acestei metode consta din faptul ca medicul schimba pozitia capului pacientului, ajutandu-l sa transpuna otolitele din canalele semicirculare intr-o parte a urechii interioare unde otolitele nu vor provoca excitarea aparatului vestibular. Manevra pozitionala nu provoaca dureri si dureaza, de regula, 15 pana la 30 de minute. Pacientul scapa cel mai adesea de boala dupa o singura astfel de manevra; in alte cazuri, procedura trebuie repetata dupa cateva zile.