MARTIN LUTHER ȘI THOMAS EDISON - PERSONALITĂȚI CU BOLI, DAR NU BOLNAVE 

 

Sursă: Revista Internă Vertigo News, Ianuarie – Martie 2011, No 25

 

Boala te loveşte când nu te aştepţi şi rămâne în viaţa ta atât timp cât poate. Acesta este motivul pentru care mulţi oameni ajung să îşi asume cumva afecţiunile, care devin parte din personalitatea lor. Astfel, îşi duc mai departe existenţa şi, surprinzător, pot ajunge chiar şi aşa la performanţe inimaginabile, prin multă muncă şi dedicare.

Într-o astfel de situaţie s-au aflat şi două dintre personalităţile care au marcat istoria omenirii: Thomas Edison, inventatorul becului cu filament şi a altor minunăţii, şi Martin Luther, teolog protestant ale cărui reforme au dus la naşterea Bisericii Evanghelice-Luterane.

Cele două figuri emblematice nu au avut vieţi simple, ci s-au luptat cu afecţiuni care le-au făcut fiecare zi o povară.

Martin Luther (1483-1546) a fost unul dintre oamenii care au schimbat istoria religiei. Pastor şi doctor în teologie, el a scris cele „95 de teze” şi a tradus Biblia în limba germană. Prin scrierile sale, el a contribuit la crearea limbii literare germane supradialectale şi a deschis astfel orizonturile către un nou tip de scrieri, opera sa devenind un model.

Ideile şi reuşitele sale fac cumva ciudat faptul că Luther credea că diavolul se ascunde în propriile sale măruntaie. Pentru că suferea de o constipaţie severă, el a avut, stând pe toaletă, revelaţia că salvarea omului stă în credinţa sa şi nu în realizările sale.

Deoarece era o persoană foarte deschisă, teologul vorbea despre afecţiunile sale în scrisori, aşa că acestea sunt foarte bine documentate. De la ulcer varicos, la angină pectorală însoţită de anxietate, obezitate, hipertensiune, Boala Meniere însoţită de vertij, constipaţie, tinitus, Sindromul Roemheld, până la cataractă la un ochi, precum şi multe altele, Luther a suferit foarte mult. Pe lângă bolile fizice, se pare că el mai avea şi o personalitate maniaco-depresivă şi era labil emoţional. Avea fel de fel de atacuri cu o simptomatologie ciudată. Acestea se pare că începeau cu un tinitus (zgomot) în urechea stângă care se extindea în toată jumătatea capului. Urma o stare de rău şi colapsul. El descria aceste zgomote în fel şi chip, povestind că la un moment dat a auzit chiar şi clopotele bisericii. Aceste stări, cărora li s-a alăturat şi vertijul, au fost prezente pe tot parcursul vieţii sale. La un moment dat, a surzit.

Hipertensiunea şi angina pectorală de care suferea i-au adus finalul în 1546, alături de prietenii săi care îl întrebau urlând în urechile sale surde dacă şi-a păstrat credinţa până în clipa morţii. Răspunsul său a fost: „Da”. Postmortem s-a speculat că a murit din cauza bolilor sale psihiatrice şi a unei infecţii cronice a urechii. Cu toate acestea, dacă privim acum informaţiile mai profund, putem spune că suferea de Boala Meniere, cu 330 de ani înainte că aceasta să fi fost identificată.

Thomas Edison (1847-1931), celebru şi pentru faptul că era autodidact, nu doar ne-a iluminat corespunzător nopţile, ci a realizat invenţii şi în domeniul telefoniei, al sistemului de transmisie multiplă a telegramelor, al înregistrării mecanice a sunetului (fonograful) şi al cinematografiei (kinetoscopul). În total, el a adunat 1093 brevete. Între timp a reuşit să conducă şi mai multe afaceri prospere. Toate acestea le-a făcut fiind complet surd de urechea stângă, în timp ce cu cea dreaptă auzea doar 20%.

Despre handicapul său, Edison spunea că este un mare avantaj. În liniştea în care s-a aflat încă din copilărie, din cauza afecţiunii sale, a putut să se concentreze mai bine la muncă şi astfel a atins şi performanţa. Nu se ştie exact de ce Edison era surd, s-au vehiculat mai multe teorii, dar ce este clar este că el a privit acest lucru ca pe ceva pozitiv care i-a influenţat în bine existenţa.

În momentul în care filmele au început să aibă sunet, Edison nu s-a lăsat impresionat. A spus că actorii se concentrează acum mai mult pe ceea ce au de zis şi astfel jocul actoricesc a devenit mult mai slab. A adăugat că restul oamenilor nu au cum să îşi dea seama de acest aspect pentru că sunt atenţi mai mult acum la ceea ce aud. Edison a murit în New Jersey, în 1931.